joi, 4 decembrie 2014

O stradă din altă lume

Azi, m-am trezit cu chef de plimbare. Razele soarelui îmi bat, năzdrăvane, în geam. Ninge. Fulgii de nea par a dansa cel mai frumos vals pe scena cerului. Atmofera este de basm. Totul e feeric. Zâmbesc şi, în paşi de dans, îmi pregătesc cafeaua. Fumez o ţigară şi privesc cum fumul lăsat în urmă ia de mână aburul de la cafeaua fierbinte. Dansează şi ele. Gândurile mele o iau razna. Fumez. Şi mă încălzesc cu cana fierbinte de cafea. Mă relaxez. Zâmbesc. Iar. Nu mai am răbdare.

Mă pregătesc să plec. Mă îmbrac cu haine moi şi călduroase, îmi iau geanta cu...de toate şi trântesc uşa în urma mea. Nu ştiu unde mă duc, dar îmi urmez...instinctul. Merg prin parc. Apoi, parcă teleghidată, ies pe bulevard şi caut o străduţă mică. Vreau să cunosc străduţe noi, că bulevardul ăsta îl cunosc ca pe propriul buzunar! Vreau ceva nou în viaţa mea! Merg...şi merg...până când...dau de o străduţă atât de îngustă, încât nu cred că voi intra. Curioasă să aflu cum se numeşte, îmi fac curaj şi fac câţiva paşi pe străduţă. Nici un nume. Nici un număr. Nici un om. Doar câteva desene ciudate. Şi eu. Simt că strada se îngustează, pe măsură ce merg. Pereţii mă ating. Vreau să mă întorc, însă nu pot. Ceva mă ţine aici. Ceva îmi spune să merg mai departe. Undeva, la dreapta, se mai face o străduţă. Chiar la intersecţia dintre cele două, văd un afiş pe care scrie: "Bine ai venit pe StradaIT! "Strada pe care tehnologia este vedetă"!"
Sursă poză: www.stradait.ro
"Cum poate fi vedetă tehnologia? Că doar nu este vie! Of...chiar că devine din ce în ce mai ciudat!" - îmi spun şi merg mai departe...

Merg ce merg şi, dintr-o dată, rămân înţepenită! Văd un parc. Un parc...cu televizoare - copii şi cu...părinţii, presupun! Lângă parc, văd două televizoare care se sărută. 

Sursă poză: www.stradait.ro
Puţin mai departe de...cuplul fericit, văd o...televizoriţă care sare cât o ţin...picioarele de...fericire, cred. Nu îmi vine să cred ochilor! Privesc şi mă crucesc...mă crucesc şi privesc! "Cum naaaa...." dar nu continui, pentru că un televizor - bărbat...destul de chipeş se îndreaptă către mine. 

"- Bine ai venit pe la noi! Tu...eşti un extraterestru, nu? Ne-au mai vizitat extratereştrii! Dar tu pari paşnică. Speriată. Tu...ai ceva..."

"- Tuuuu...tuuuuu....TELEVIZORULE! Tuuuuu VORBEŞTI?? Cu MINE?? EU...extraterestru??? TU EXTRATERESTRU!!!!" - îi spun şi alerg, cât mă ţin picioarele!

Degeaba încearcă săracul televizor să strige după mine, că eu nu şi nu. Nici nu vreau să aud! Alerg, dar nu mai găsesc calea de întoarcere în lumea mea. Alerg...până când obosesc. Mă aşez la umbra unui...copac - tabletă. Lângă el, găsesc un afiş pe care se explică faptul că acest copac are, ca fructe, tablete. Adică..."în copac CRESC tablete??? Cred că am luat-o razna!!!" - îmi spun şi mă uit, cu o curiozitate ciudată, în jurul meu.
După ce m mai obişnuiesc cu ideea, privesc, mai atentă, misteriosul copac - tabletă. Sau...misteriosul "tablet"...mă gândesc că, dacă noi, la copacul cu mere, spunem "măr", la copacul cu tablete pot spune, liniştită, "tablet". Râd. Mă pufneşte râsul de aşa idee năstruşnică!

Merg mai departe, curioasă să văd ce voi mai găsi pe StradaIT...

...aflu, cu stupoare, că tocmai s-a deschis o Grădină Zoologică! "Ăştia au şi animale?" - e singurul gând care îmi vine în minte. Curioasă, intru în Grădina Zoo şi...

Sursă poză: www.stradait.ro

...dau de broaşte, de gărgăriţe, de melci, de peşti şi de raci...Toate, însă, sunt stick-uri de memorie pentru copii şi...părinţi! "Oh, cred că e o glumă! Plimbare, stradă, televizoare vii, copaci - taletă, grădină zoo cu animale - stick-uri...ce mai urmează???" - mă întreb şi nici nu ştiu dacă să râd sau să fug cât mă ţin picioarele!

Nu ştiu de ce, dar începe să îmi placă strada asta! Mă uit de jur împrejur. "Asta nu e o simplă stradă. Este o lume întreagă...o lume din altă lume...o stradă din altă lume!". După aproape o zi întreagă petrecută pe StradaIT, spre seară, mă duc în parc. Mă aşez pe bancă. Încep să vorbesc cu...televizoarele şi, din vorbă în vorbă,  ne împrietenim. Încep să văd aceste...vietăţi ca pe nişte oameni...mai ciudaţi. Recunosc că nu am mai văzut televizoare mai bune decât aici! Sunt adevărate vedete! 

Când mă simţeam mai bine ceva, însă, s-a întâmplat: am simţit un cutremur şi m-am trezit direct...în patul meu! "Oare a fost un vis?" - mă întreb şi mă uit în jurul meu. Lângă mine, pe pat, găsesc un bilet: "Bine ai venit pe StradaIT! Sper că te-ai simţit bine alături de cea mai bună tehnologie! Ai fost o vedetă printre vedete! Te mai aşteptăm!"

2 comentarii:

Radu Thor spunea...

:) Interesant. O să caut şi eu în Constanţa o asemenea stradă.

Unknown spunea...

:D Sigur vei gasi mai multe asemenea strazi!